• Tripsul vitei de vie (Anaphothrips vitis)

    Date: 2022.07.08 | Category: Battonya, Horticulture | Response: 0

    „Trips de vie (Anaphothrips vitis), Trips de vita de vie (Drepanothrips reuteri), Trips brun de vie (Haplothrips globices)

    Sunt insecte frecvente in zonele viticole si provoaca daune semnificative daca nu sunt luate masuri de precautie.

    Petrec iarna ca adulti sub scoarta vitei de vie si printre reziduurile de plante din sol. In primavara, pe masura ce ochii încep sa se trezeasca, se deplaseaza la frunzele nou formate si încep sa se hraneasca. Planta continua sa sufere în timpul vegetatiei (perioada de dezvoltare). Tripsii pot duce la uscarea frunzelor, sugandu-le seva direct din nervurile fine. Potrivit unui studiu realizat în provincia Manisa (Turcia), daunele cauzate de trips pe frunze s-au constatat a fi de 43,84%.

    Tripsii depun oua pe tesuturile tinere, cum ar fi lastarii, frunzele, mugurii, florile si provoaca daune prin hranirea larvelor care eclozeaza aici. Deteriorarea asupra boabelor este vizibila în haloul galben-alb al locului unde insecta a intepat si supt. Aceasta deteriorare devine importanta mai ales în cultura de struguri de masa.

    De obicei sug suprafata inferioara a frunzelor. Ca urmare a suptului sevei de catre insecta, frunzele tinere se onduleaza, se usuca, iar cresterea lastarilor se opreste. Frunzele supte sunt initial albe, devin mai inchise si maronii in timp. Limbul se usuca în timp si este rupt din cauza cresterii generale a frunzei, iar frunza este ciuruita de gauri. Daune similare pot fi observate în zonele nisipoase dupa o furtuna puternica. Aceasta paguba nu trebuie confundata cu daunele de trips. Tripsul face florile sa cada prin inteparea si sugerea sevei din pedicele florilor.

    Daca aveti astfel de daunatori în podgoria dumneavoastra, folositi un insecticid de contact.

    BIO AGRICULTURA – Toate drepturile rezervate. 2022″

    tradus, adaptat si adnotat, Mirela Heizer, 23.06.2022

  • UNIVERSUL DE LANGA NOI – Paianjenii microscopici

    Date: 2012.09.12 | Category: Horticulture | Response: 0

    Paianjenul care inspira oroare si este alungat, il ucidem, ii distrugem panza pentru a-l indeparta de noi, acest locuitor al Pamantului, a fost creat si pentru a fi util.

    Am considerat o victorie prima iesire a unui om in spatiul cosmic, dincolo de invelisul de abur al planetei noastre. Am strabatut necunoscutul din curiozitatea de a vedea ce este dincolo de ceruri. Aceasta fascinanta calatorie ne-a deschis portile Universului. Am iesit din microuniversul nostru inainte sa-l descoperim cu adevarat. Cum bine a fost spus ca “fericirea sta in lucrurile mici”, aflam azi ca va mai trece mult timp pana cand vom inventa aparatul cu care sa vedem de unde incep lucrurile.

    Fiecare creatie a Naturii are rostul ei. Au rost si micile vietati care salasluiesc pe sau in plante. Este cazul paianjenilor microscopici – corect spus acarieni, pe care in virtutea asupra sursei de hrana, ii numim generic “daunatori”. Pentru a scapa de acestia prin metodele chimice ca rod al inventivitatii noastre, producem naturii dezechilibre greu de refacut atunci cand se mai incearca aceasta.

    Acarienii se hranesc cu seva din frunzele tinere ale plantelor. Lungimea corpului este intre 0,24-0,54 mm si de regul? sunt colorati in functie de substratul nutritiv sau de principala planta-gazda. Sunt cunoscute cateva specii mai des intalnite: paianjenul rosu comun (care este de fapt un acarian galben cu doua pete laterale brune, in limba engleza fiind mai corect numit: two spotted spider mite sau in franceza: l’acarien jaune a deux taches) ; paianjenul rosu al pomilor; acarianul testos al capsunilor. In compensarea existentei acestora Natura s-a asigurat ca niciodata nu vor fi atat de multi acarieni incat sa distruga toata vegetatia. De aceea exista un alt acarian, putin mai maricel, care isi asigura hrana preponderent din randul minusculilor daunatori. Este vorba de tiflodromi. Typlodromus pyri a avut grija de multe specii de plante care in lipsa lui ar fi fost extincte. El se hraneste in principal cu acarieni microscopici, iar in lipsa lor cu graunciori de polen. Are dimensiunea de circa 1 mm, culoare alb-translucid, 4 perechi de picioare, clesti si pedipalpi cu care imobilizeaza victima. De primavara pana toamna, tiflodromii isi fac culcus sub perisorii situati la baza a doua nervuri ale frunzei, un ascunzis ideal, ca un cortulet.

    In goana noastra dupa hrana si profit am neglijat tocmai faptul ca Natura exista pentru toti, nu doar pentru noi. Prin utilizarea produselor chimice la combaterea acarienilor ucidem si tiflodromii, acesti pradatori naturali care ne apara plantele dragi de intrusi vorace. Accidentele ecologice se produc fie din necunoasterea detaliilor vietii microscopice, fie din pragmatism.

    Daca alegem calea taierii nodului gordian, ne vom trezi cu o franghie rupta. Trebuie sa incercam sa dezlegam nodul, sa cunoastem viata din Universul de langa noi si sa invatam s-o lasam sa ne fie utila. Armonia cu Natura sa fie armonia cu noi insine. ©

  • Battonya – prin iarba

    Date: 2012.07.17 | Category: Horticulture | Response: 1

    Pelargonium – Muscata înflorita la fereastra©

    Muscata, numita si pelargonie sau geranium, face parte dintr-un grup mare si diversificat de plante vesnic verzi folosite ca decor în casa sau în afara ei. Numele de geranium este impropriu folosit, deoarece geraniile sunt prin definitie plante erbacee, pe când muscatele pot deveni chiar pomisori.

    Varietatile de muscate se împart în sase grupe:
    * Muscata Regala: are forma de tufa, este perena vesnic verde, cu frunze rotunde, uneori lobate sau partial dintate, care produce flori singulare, rareori duble, colorate în mov sters, roz, purpuriu sau alb. Decoreaza atât afara cât si în casa.

    * Muscata Înger: seamana cu cea Regala, dar este mult mai compacta si stufoasa. Cele mai multe deriva din specia Pelargonium crispum.
    * Muscata Curgatoare (Pelargonium peltatum): varietate curgatoare, perena, cu frunze vesnic verzi trilobate proeminent, lucioase si carnoase. Are flori simple sau duble, divers colorate si este utilizata pentru decorare în cosuri sau ghivece suspendate. Frunzele sunt sensibile la rupere sau îndoire. Acest tip de muscata se îmboln?veste usor si sufera de sete daca este expus în plin soare.

    * Muscata comuna (P.zonale): deriva în principal din P.inquinans si P.zonale. Planta erecta, stufoasa, cu tulpini suculente, este o perena cultivata pentru florile ei simple sau duble. Unele au chiar si foliajul atractiv. Acest biotip este utilizat ca decor de fundal, pentru a masca frumos un zid, o terasa.

    * Muscata cu frunze parfumate: perena arbustifera vesnic verde, cultivata mai ales pentru frunzisul parfumat si deseori pentru decorul oferit de frunzele distinct lobate, dintate, zdrentuite sau pestrite. Floarea este nesemnificativa si poate fi colorata în mov pal, liliachiu sau chiar alb. La o simpla atingere, frunzele degaja un miros specific, de muscata si lamâie.
    * Muscatele Unicat: sunt cele care nu se încadreaza în niciuna din categoriile de mai sus, pentru ca fie sunt conduse într-un anume fel prin taieri, fie sunt transformate în pomisori miniaturali sau chiar bonsai.

    Muscatele pot fi cultivate în gradini, ca borduri sau în casa ori terasa, în ghivece. Afara, în borduri sau ronduri, trebuie plantate în sol fertil, cu pH de la neutru pâna la alcalin. Cele mai multe prefera sa se afle în plin soare. Regalele prefera umbra partiala, iar cele Comune (P.zonale) tolereaza umbrirea. Daca sunt cultivate în casa, în terase cu ferestre din sticla sau în sere, scaldate din plin în lumina, la amiaza trebuie umbrite, pentru a le feri de pârjolire. Solul trebuie sa fie bine drenat (sa nu stagneze apa, fiindca pot sa apara boli vasculare, de tipul bacteriozelor) si poate fi îmbunatatit cu compost din comert sau preparat chiar în propria gospodarie.
    Udarea trebuie facuta cu moderatie în perioada de crestere din primavara pâna vara, pentru a evita umezeala excesiva a substratului de cultura si asigurarea unei aerisiri corespunzatoare a acestuia. Un sol vesnic umed duce la asfixierea radacinilor si moartea prematura a plantei. Aplicarea unui fertilizant echilibrat, dintre cele care se gasesc în comert special pentru muscate este recomandata, dar NUMAI în doza prescrisa de catre producator, o data la doua saptamâni. Orice marire a dozei presupune risipa inutila, pentru ca planta nu îsi va lua decât ceea ce are nevoie, iar surplusul va duce la oboseala solului si acumularea nedorita de chimicale în compozitia sa, ducând la dereglari fiziologice în viitorul frumoasei muscate. Odata ce a început înfloritul, folositi doar îngrasamânt potasic, din cel recomandat la tomate. În perioada de iarna, trebuie udate cu zgârcenie. Astfel, ele pot sa-si continue înflorirea chiar si la 7 – 10 oC.

    Noi cunoastem muscatele ca plante anuale, dar cu putina grija si dibacie, le putem ajuta sa treaca peste iarna, utilizând una din urmatoarele metode:
    1. Prelevarea de lastari pentru înmultire: este un mod de a perpetua o planta, prin înmultirea vegetativa. Se taie butasi de tulpina – lastarii nelignificati (erbacei) – vara târziu si se pun la înradacinat într-o jardiniera cu pamânt special pentru muscate, în casa, la o fereastra luminoasa. Pamântul în care vor prinde radacini acesti lastari trebuie sa se usuce între doua udari. Fertilizarea se va face catre sfârsitul iernii, la 7-10 zile, cu un îngrasamânt lichid echilibrat în azot / fosfor / potasiu. Ciupirea vârfului lastarilor la începutul primaverii va încuraja plantuta sa devina tufa. La mijlocul primaverii se muta fiecare noua planta în ghiveci separat. Reduceti temperatura în încaperea unde vietuiesc noile muscate, pentru a le cali si le scoateti afara atunci când riscul îngheturilor târzii de primavara a trecut.
    2. Iernarea în ghivece, în casa: este o metoda potrivita pentru un numar mic de plante, atunci când avem o sera sau un loc în care le putem adaposti în lunile friguroase. Scoateti plantele din gradina si plantati-le în ghivece cu val de pamânt, înainte de primele îngheturi de toamna. Taiati lastarii lasând maxim 10 cm. Udati foarte putin peste iarna. Replantati în ghivece mai mari, odata ce pornesc din nou în vegetatie, la mijlocul primaverii. Caliti-le si scoateti-le afara imediat ce a trecut pericolul îngheturilor târzii.
    3. Iernarea în stadiul de semi-hibernare: aceasta metoda se preteaza pentru varietatile cu lastari lemnosi, dar folositoare si în cazul în care sunt multe plante de conservat în anotimpul rece. Se scot plantele din gradina sau din ghivece si se scutura excesul de sol de pe radacini. Lasati foliajul si radacinile sa se usuce într-un spatiu ferit de înghet. Înveliti plantele în ziare si agatati-le cu radacinile în sus, aproape de tavanul unei încaperi reci, dar fara riscul de înghet. Radacinile plantelor care vor supravietui si vor da semne de crestere primavara devreme, vor fi scufundate cateva ore în apa, înainte de a fi replantate în ghivece si taiate scurt, la 10 cm.
    4. Taierea si dirijarea: multe muscate sunt stufoase natural. Ele pot fi ciupite primavara sau vara devreme, pentru a le încuraja sa ramifice. Exemplarele înalte si viguroase pot fi dresate sa formeze pomisori sferici sau columnari. Daca sunt fortate sa vegeteze si sa înfloreasca tot anul, majoritatea muscatelor pot fi rejuvenate prin taieri puternice primavara. Tinerele plantute din varietatile curgatoare se preteaza excelent la taieri în vederea ramificarii. Îndepartarea florilor ofilite stimuleaza înflorirea.

    Înmultirea muscatelor: multe varietati de muscate se pot înmulti prin seminte. Semanate iarna târziu, noile plantute cresc într-un mediu protejat, cum ar fi serele încalzite. Cele mai multe muscate însa, se pot înmulti prin butasi de tulpina (lastari erbacei) de primavara pâna toamna.

    Problemele muscatelor:
    – virozele transmise prin întepaturile insectelor vectori, cum sunt tripsii, sau prin uneltele utilizate pe un numar foarte mare de plante, cum sunt cutitele sau foarfecele de gradina.
    – radacinile muscatelor cultivate în ghiveci sunt atacate de catre larvele gargaritei coletului (Otiorhynchus sulcatus)
    – slaba circulatie a aerului si umiditatea crescuta favorizeaza putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) si ruginile
    – muscatele sunt atacate si de cicade (Hauptidia maroccana), paduchele lânos (Pseudococcus sp.) si musculita alba (Trialeurodes vaporariorum)
    – lastarii îndesiti cu frunze distorsionate, adesea apropiate de nivelul solului, sunt rezultatul atacului bacteriei (Rhodococcus fascians), care provoaca boli vasculare

     

  • Battonya, prin iarba

    Date: 2012.06.26 | Category: Battonya | Response: 0

    Dupa ce a râs de noi stând in coate pe marginea gaurii din vârful musuroiului, a hotarât ca meritam sa simtim ce blanita pufoasa are.

    Cârtitoiul

       

     

     

     

  • Battonya, prin iarba

    Date: 2012.06.26 | Category: Battonya | Response: 0

     

    Era o mica jungla! Aricii erau in Raiul Aricilor! In simbioza cu o cohorta de cârtite, imi „lucrau” gradina. Ceata lui pitigoi, 9 mierle si doi gugustiuci, toata trupa face baie in gradina. E de bine, e un feng shui bun. Avem si noi oratanii in ograda!!!

  • COLIND

    Date: 2011.11.07 | Category: Timpul meu | Response: 0

    Îti vin colindatori a caror plete

    Sunt albe de-o ninsoare prea-curata

    Îti vin pe carari tainuite doar astazi

    La usa sufletului blând sa-ti bata

     

    Având mesajul meu sculptat în aripi

    Vin catre tine, lin sa te desfete,

    Sa-ti dea sa bei din plosca lor cuvinte

    De mine fermecate sa te-mbete

     

    Te-nchida-n trupul lor colindatorii

    Ca pe o sfânta pasare de aur

    Si în colinda asta capitala

    Sa te depuna în al meu tezaur

     

    Sa te preschimbi în cântec de speranta

    Când ai sa taci, cu fast sa te-nfioare

    Colindatorii mei pusi s?-ti sopteasca

    La usa sufletului „ Dalba floare”.

    1993, Ella von Heizer ©

  • FOAMEA DE TINE

    Date: 2011.11.07 | Category: Timpul meu | Response: 0

    Sa ma asez la o masa din lemn de stejar

    Pe un scaun cu trei picioare sa stau

    Sa-ti sorb sufletul dintr-un pahar

    Si sa gust ochii tai, sa te beau.

     

    Trupul tau sa-l împart cu lumina-n felii

    Sa pastrez pentru masa de seara doar gândul

    Sa-?i disec amintirile fara sa stii

    Ca o data în viata, ca hrana ti-e rândul

     

    Si…în cele din urma, satula de tine

    Si-mbatata de chipul cu are divin

    Sa simt o durere si foamea cum vine 

    Ca un dulce, teribil si vesnic destin.

    1998, Ella von Heizer ©

  • SCRIPTA MANENT

    Date: 2011.11.07 | Category: Timpul meu | Response: 0

    Când sub copitele cailor ninge

    Înseamna ca Universul îsi cerne

    Faina cuvintelor clocotite de soare

     

    Mâinile noastre ropotind pe balustrade

    Într-o cascada interminabila de atingeri

    Strajuiesc geana zorilor în lumea a doua

    De dupa spatiu

     

    Du-te si scrie-ti numele

    În cartea de onoare a muzeului Pamânt

    Mâine, alte galaxii vor veni sa citeasca

    Literele strâmbe pe care le-ai scris

    Împins de la spate de ceilalti care

    Voiau si ei sa scrie cu literele lor

    Infinit mai strâmbe

     

    De ce nu ma lasi sa înjur

    Ca birjarii de alta data?

    De ce sa nu croiesc cu biciul vorbelor

    Spinarea asta asudata de nepasare

    Pe care Lumea o ascunde sub

    Camasa protectoare a întunericului?

     

    Uita, ma, ca esti al meu

    Si arunca-te în fulgii de nea

    Fii tu primul om

    Zdrobit de copitele cailor Timpului.

    1997,  Ella von Heizer  ©

  • AS FI DORIT

    Date: 2011.11.07 | Category: Timpul meu | Response: 0

    (aceste versuri au si o melodie, tot a mea !)

    As fi dorit sa te ating

    Sa te sarut cu gândul meu

    Si jarul ochilor sa-l sting

    Privindu-te râzând, mereu

     

    As fi dorit sa fiu un fulg

    Sa cad în palma ta usor

    În goana chipul sa ti-l smulg

    Sa-l port ca lacrima, cu dor

     

    As fi dorit sa-ti fiu altar

    Sa ma jertfesti vie fiind

    Sa-ti las doar sufletul în dar

    Si-apoi sa ma privesti murind

     

    As fi dorit sa fiu în vis

    Si ochii sa-i deschid deodat’

    Sa ma trezesc în paradis

    Sa te revad, adevarat.

    1993, Ella von Heizer  ©

  • NEMARGINIRE

    Date: 2011.11.07 | Category: Timpul meu | Response: 0

    Intram prin Poarta sarutului

    Si râsetele noastre ciobesc

    Mugurii de artar

    Pasii sfideaza în liniste

    Nemarginirea de verde

    si clipa începutului.

    Mâinile noastre asteapta

    Pe Masa tacerii

    Hrana cuvintelor rostite de ochi

    Sa le ninga cu caldura

    Dintr-un nor nesfârsit

    În linie dreapta.

    Trupurile noastre, aproape,

    Destainuie un zbor

    Catre bolta albastra

    Fiori de iubire chemând

    Din lumina, o

    Pasare maiastra.

    Ne mai sarutam înca

    Atunci când ne-am trezit

    Disparuse poarta ai masa

    si pasarea din lumina

    Doar pasii se încapatânau

    Sa urce o Coloana

    Catre Infinit.

    1991, Ella von Heizer ©

octombrie 2022
L Ma Mi J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Arhiva

Categorii

Animalute

Hobby

Personal

Professional

Pagini

Etichete

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.